În momentul de față simt că m-am pregătit o întreagă săptămână pentru a pleca în vacanța mult așteptată iar, ajuns în fața bărcii am refuzat să urc fără prea multe explicații. Am ales să mă întorc acasă și să stau în pat. Destul de aiurea, nu?
Totul e doar o analogie și orice asemănare cu realitatea e o pură coincidență.
Pentru câteva minute m-am simțit cum nu m-am simțit de foarte multă vreme, sau, poate că niciodată nu m-am simțit așa. Totul era perfect, ea, mirosul ei, zâmbetul ei, muzica, legătura dintre noi. Era ca și cum formam un fel de galaxie care radia de fericire și în acel moment mi-am dat seama că melodiile sunt în general mult prea scurte. Mi-a atins gâtul cu buzele și eu am strâns-o și mai tare în brațe, iar, apoi am făcut același lucru încercând oarecum ca mai apoi să mă apropii cu buzele de buzele ei. Simțeam tensiunea și vraja dintre noi iar mâna îmi stătea pe spatele ei transpirat poate de la dans, sau din cauza mea. Am continuat acest joc care voiam să nu se mai termine, dar, cum orice lucru care e frumos nu ține mult…s-a terminat. Ne-am luat strâns în brațe ca și cum era ultima dată când ne vedeam și am ieșit să îmi aprind o țigară.
Vântul bătea puternic, iar eu, de afară, încercam să o urmăresc, să vad ce face, dacă e bine, dacă e fericită, lucruri care mă interesează și acum. Mi se făcuse din nou dor de ea și am revenit. Soarele și luna îmi stăteau pe tâmple, simțeam că atunci îmi era cel mai rău și cel mai bine. Nu știu dacă deja o iubeam cu milă și cu groază, cert e ca sărutul de la finalul melodiei mi-a injectat acest sentiment în inimă. Simțeam că e a mea din toată inima și că vom îmbătrâni împreună într-un apartament din New York, era momentul nostru.
Ora 6 dimineața a sosit, totul se terminase, băutura, țigările și energia oamenilor. Se terminasera și speranțele și momentele de fericire din capul meu știind că o să plec. Și ea știa ca o să plec, o vedeam cum își stăpânea lacrimile. Și eu mi le stapâneam pe ale mele, așa că, ca să nu mă vadă am luat-o în brațe iar apoi am sărutat-o puternic pentru că era ultima oară cand ne vedeam. Coborând pe scări ne-am luat rămas într-un mod banal, eu unul pentru că aș fi stat cu ea în brațe o veșnicie, iar ea nu știu de ce, poate din același motiv.
Dupa 3 încercări eșuate de a lua un taxi, într-un final am reușit. Rămăsesem tot cu gândul la ce s-a întamplat, faptul că pentru un moment simțeam că am dragostea la care mereu am visat și că ea a fost a mea timp de două melodii, trei raze de soare și două cântece de pescăruși. Aproape de casă am zărit-o din nou în mașina părinților ei, am văzut-o din nou, nimic nu e întâmplător. Am ajuns acasă, m-am trântit în pat și am adormit cu gândul la ea, visând-o și simțind-o lângă mine.
Barco, ce aș fi vrut sa călatorim peste marea învolburată…
laechantduloup 